Există oameni inteligenți și talentațicare nu citesc. Unii ar spune că de aia nu citesc, fiindcă sînt inteligenți (talentulnu mai contează). Este o formă de inteligență care nu-mi este deloc simpatică.

      Fiecare dintre noi a întîlnit de-alungul vieții cîțiva „ne-cititori” faimoși. Cel mai memorabil pentru minea fost poetul Mihai Ursachi. Nu l-am surprins niciodată citind dintr-un altautor decît din el însuși. Citea frumos cu glas tare, mai bine decît toți actoriila un loc. Era un bun recitator. Citea minunat Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi. Parcă îl și vedeai peporcar mînîndu-și porcii prin Țicău (o mahala a Iașilor, în care Mihai Ursachia vrut să ridice o piramidă), hrănindu-i grijuliu cu halva și cozonac șiscărpinîndu-i după urechi.

     Dar de citit o carte nu l-am văzutniciodată, niciodată, niciodată. Chiar dacă mă înființam la ușa lui dinfundacul Dochia nr. 9 pe neașteptate. Nu putea fi surprins. Ori dacă citea cuadevărat, se ascundea bine de ceilalți și nu-i plăcea să fie văzut în aceastăpostură umilitoare.

     Noi mai intram prin librării,cumpăram noutăți. Apăruse La bal cu Marcel Proust deMartha Bibescu. I-am pomenit de carte, titlul. M-a privit cu un soi de scîrbă,de uimire placidă, încît am conchis că făcusem o proastă afacere. Nu trebuiasă fi cumpărat volumul. De cele mai multe ori îți cerea să-i povesteștiimpresiile de lectură. Nu avea răbdare, îi plăcea prea mult să vorbească și săse asculte, era îndrăgostit de sine. Prindea un amănunt și începea o divagațiecare, pînă la urmă, ajungea la subiectele lui preferate: Goethe, Poe, Eminescu,Mihai, Mihai Ursachi. Cartea cumpărată recent rămînea în urmă, un subiectînchis. Pentru totdeauna. Nu mai cutezai să-l tulburi.

     S-a întors după zece ani petrecuțiîn State (1981 - 1990), dar tot nu citea. De la o prietenă, am înțeles că opunea să-i citească din lirica proprie, poezii de Mihai Ursachi. Mihai Ursachi audiindpoezii de Mihai Ursachi! Asculta gînditor și, uneori, dacă-l mulțumea ceasculta, izbucnea victorios: „Ei, aici am nimerit-o. Vezi? Numai eu pot scrieașa de bine! De aia mă urăște Cezar Ivănescu…”.

     Din păcate, poetul renunțase la scris...